În „Epoca de aur” a lui Nicolae Ceaușescu românii au primit alimentele de bază cu porția, și nu pentru că erau prea „grași”, așa cum invocau autoritățile de-atunci, ci pentru că era criză economică, dublată de dorința șefului statului de a achita integral toate datoriile României.
Anii ’80 au anunțat începutul declinului unui întreg sistem politic, socio-economic și cultural. Pretutindeni în statele comuniste criza economică s-a acutizat vizibil. Situația economică a creat vii nemulțumiri în rândul proletariatului. În anii ’80, 26 de țări erau adepte ale marxist-leninismului. Printre acestea, 14 erau conduse de un partid comunist de peste 30 de ani, după cum relatează Historia. În cazul României socialiste, grevele și protestele muncitorești au fost generate de criza profundă prin care a trecut societatea începând cu anii ’70-’80, acutizată de scăderea nivelului de salarizare și, implicit, al condițiilor de viață și de muncă.
La sfârșitul anului 1981, Nicolae Ceaușescu solicita reeșalonarea datoriei externe (10,2 miliarde dolari), situație în care recomandările F.M.I. vizau o reducere a importurilor. A fost contextul în care regimul a decis adoptarea unor măsuri restrictive: creșterea exporturilor în detrimentul aprovizionării pieței interne, mai ales în ceea ce privește produsele agro-alimentare, căutarea unor surse paralele de producere a energiei, de aici decurgând redeschiderea sau deschiderea a noi fronturi de lucru în industria carboniferă, pentru a limita importurile de petrol, înlăturarea venitului salarial minim garantat – element fundamental al legislației socialiste.…
Adevarul
Adevarul
Adevarul
Adevarul
Adevarul
Adevarul