Vînturile schimbării

„De cînd s-a generalizat obiceiul de a citi romane făcute pe computer, am renunțat să le citesc pe cele care se produc – ar fi ridicol să spun «se scriu» – în zilele noastre. Cînd s-a inventat sistemul, părea încă un amuzament printre multele care apar în fiecare zi, și care avea să dureze atît cît țin modele trecătoare. Cine să ia în serios un roman fabricat de un computer după instrucțiunile clientului: «Vreau o poveste care să se petreacă în secolul al XIX-lea, cu dueluri, iubiri tragice, destul de mult sex, un pitic, o cățelușă King Charles Cavalier și un popă pederast». La fel cum se comandă un hamburger sau un hot dog, cu muștar și mult ketchup. Însă moda a prins, a rămas și acum lumea – puțina lume care mai citește – citește numai romanele pe care le comandă scheletelor ălora de metal sau plastic. Nu se mai poate spune că există romancieri; mai bine zis, am devenit cu toții romancieri. Cu toate că și asta e fals. Computerul este singurul romancier de pe planetă care mai e în viață și mai mișcă.”…