UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXVII). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (7)

ESPRIT  DE GEOMETRIE … ESPRIT DE FINESSE

–  DOISPREZECE  –

INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ sau

ÎNTRE FAUST ȘI MEPHISTO… (Actul VII)

De când m-am „oploșit” în Anglia – forțat de anumite împrejurări (dar acum nu regret, never for ever…) – trăiesc din plin „coșmarul” inteligenței artificiale : când mă trezesc dimineața (foarte devreme!), nici nu mai privesc pe fereastră cum e vremea pe afară, îmi „consult” computerul și dacă el spune că plouă și e frig (tipic pentru perfidul Albion…), atunci asta e!… Fie că – privind totuși apoi afară, cu ochii mei! – e senin și  – ieșind la obișnuita mea țigară din zori de zi – constat (senzorial) că e chiar plăcut… Cum sunt la o vârstă când am nevoie sistematică de ajutorul medicului (reumatism, șalele blestemate…, colesterol, HTA… și alte drăcovenii…), consultația vine prin I-phone (încă n-am văzut-o pe doamna, în carne și oase); G.P.-ul, ca și farmacia (unde primesc toate medicamentele gratuit!  – vârsta îmi dă dreptul aici!…) se află la maximum 3-5 minute de mers de acasă; rețeta „merge” electronic și nu am decât să-mi mișc curu’, pănă „la doi pași”, să ridic „boabele”. Mă mir că vaccinurile (le fac pe toate, conștiincios, tot așa, anunțat și programat computerizat…) nu-mi vin gata-inoculate prin E-mail… Majoritatea trecătorilor (în special cei tineri) merg ca în transă, cu ochii pe un mobil… Până și „păsările de noapte” ce-și au sălașul de „start” chiar vis-a-vis de mine (Medway Probation Centre…ha,ha,ha…), își unduiesc „cărneturile” în ritm de I-phone-ul la care belesc (ochii!), fără a mai struni cu privirea clienții potențiali, vii, reali… Ei, asta-i epoca! Peste ani și ani, vorba cântecului celor de la Phoenix, „toate-au fost la vremea lor, ceva exagerat! Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat… Hei tramvai… (pardon, computer)… cu etaj și tras de cai… (pardon, cu baterie lithium și wireless…)… Nepoțelele mele britanice mă înnebunesc cu întrebările tipice vârstei („De ce nu cade cerul pe noi?”…); ei bine, le pregătesc pe computer un film – virtual reality – care le arată – incredibil de deștept! – cum stau lucrurile cu „Scurtă istorie a timpului” a lui Stephen W. Hawking ( – mamma mia!…să mă bată cucu’… am rămas trăznit!)……