UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XIV). ANUL NOU E PRINTRE NOI, MAI DESFACEȚI UN BUTOI!
ESPRIT DE GEOMETRIE… ESPRIT DE FINESSE
-CINCI-
ANUL NOU E PRINTRE NOI, MAI DESFACEȚI UN BUTOI! (ANONIM )
… Bine spune Kevin Kruse… Într-o traducere liberă: „Viața e menită să producă un rezultat (impact), nu să producă un câștig (venit)”. Chestia asta îmi vine în minte, acum, când am ieșit la o țigară și stau pe scăunelul meu, în capul scărilor englezești, ce coboară din ușa imobilului Kingsway House (aici locuiesc), direct în stradă. Privesc strada. Este cam pe la ora 10 seara… de Revelion. „Tabloul” e cam așa: peste drum se află Medway Probation Centre iar lângă, separat de o străduță în pantă abruptă (Clover Street), se află John Weir – Funeral Director (pricepeți, fără traducere, ce este). O potriveală mai grozavă – după umorul englezesc – nici că se putea… La colțul respectiv se plimbă nervoasă o „pasăre de noapte”. Ăsta-i „locul”… Păr lung, vopsit roșu intens (mai degrabă, „violent”), fustița cât un slip, un fel de cojocel și ceva ciorap-pantalon dintr-un material gălbui, mai gros. Nu e frig, „dușul” britanic tradițional s-a oprit, adie totuși un vânt destul de rece. Văzându-mă (s-a obișnuit cu mine pe poziția de veșnic fumător, în veșnicul loc, pe veșnicul scăunel), traversează zgribulită strada și-mi cere o țigară. Nu-i prima dată… Neobișnuit e momentul, nu persoana și nici locul… Cine naiba, taman în noaptea de Anul Nou, „s-o salte”? Cred că-i lefteră. Mi-e milă de ea. Cine știe câte ore s-o fi chinuit să se „aranjeze”, să arate mai puțin hidoasă și, mai ales… fără vârstă… Și totuși… când m-am întors din casă (m-am dus, desigur, după alte țigări și tot ben-sur, după o berică…) a dispărut… Să-și fi găsit vreun client… de teapa ei? În noaptea asta? Mare-i grădina… Mașinile circulă destul de rar – azi, la ora asta… Circulația se va înteți spre ora 0 – G.M.T. … Mă rog… În țară, cred că sosit deja Noul An 2024. Să fie de bine! În curând va ploua… cu telefoane de la ai noștri, din Românica. Am rămas singur cu Fuhrer-mujer (alias consoarta sau…„nefasta”), fiul meu cel mare lucrează de noapte, nepoțelele sunt acum cu mama lor. Traversăm o perioadă critică (avem un nou nepoțel britanic, dar născut pre-pre-matur, prin cezariană de urgență). Din 9 decembrie suntem în permanentă stare de alertă… și de veghe (alternativ). Speranța moare ultima, acum ea se numește medicina britanică neo-natală… Noi, bătrânii, ce dracu’ să facem? Ședem acasă… la televizor. Eu, fără ipocrizie, zău că m-am săturat, până’n gât, de revelioane! Am acest moment de respiro pentru vreo două zile, m-am rezumat strict la necesar pentru potolul de sărbători, n-am chef de tv., sunt chiar supra-saturat; bere și țigări să fie… și… inspirație să pot scrie ceea ce scriu. O să ziceți că nu-i prea vesel… Nu-i! Da’ – la vârsta mea – nu dau pe nimic aceste momente de liniște. Fie ele și punctate de gustul amar lăsat de ceea ce am văzut (și noaptea asta) și v-am relatat… Au început bubuielile, colinele paralele de aici (ce coline, sunt ditamai dealuri, serioase !) amplifică asurzitor pocniturile. Curând vor începe și artificiile… A la guerre comme a la guerre!……
