UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XIII). Happy New Years!… Happy New Tears!
ESPRIT DE GEOMETRIE … ESPRIT DE FINESSE
– PATRU –
De când mă știu, nu mi-au plăcut sărbătorile… „alea”… marcate cu roșu de „teroarea calendarului”. Spiritul de geometrie îți zice clar: s-a încetățenit așa, e stabilit oficial așa, toți oamenii respectă regula așa, tradiția strămoșească spune așa, religia în care ai fost născut și botezat își cere să…așa…. Și tot așa și-așa și-așa… „E clar?” sau „Să fie clar!” sau „Ce nu ți-e clar, băiete? ”… Sau, cum ne spuneau căprarii, nouă, răcanilor din prima zi de armată: „Bă, în dulapurile voastre să fie ordine și disciplină!”… Spiritul de finețe îmi cere cu totul altceva, răscoală rebelul din mine: De ce mama dracu’ trebe ca eu să mă bucur, să sărbătoresc la comandă? Sau să mă întristez, să jelesc, tot la comandă? Prin comandă, înțelegând, mai ales, „porunca impersonală” a calendarului… (Numa’ în Coreea de Nord lucrurile stau altfel, da’ ăia săracii, sunt extra-tereștri!….). Bucuria și tristețea sunt – în primul rând – probleme strict personale; comuniunea oamenilor la bucurie și tristețe nu-i uniformizează, fiecare va avea trăirile sale in mod individual, diferențiat, vizibil sau nu….Și-apoi, celebrul „timing”… Sărbătoresc atunci când simt eu că trebuie s-o fac… (un „trebuie” interior, ca la I. Kant , acel „Das sollen”, was muss, muss sein…), am motive s-o fac… Cât despre partea întristării „însă Doamne , să ne ierți….” nu prea cred că un om normal își dorește astfel de psychological drives, ar intra în domeniul patologiei psihice. Există însă momente în viața noastră când, de rea voie și siliți de toți ”…, sau, cum spuneau latinii, prin Salustius, „Priusquam incipias consulto: et ubi consulueris, mature facto opus est”… Nu întotdeauna trăim „la vie en rose” și mă gândesc – în primul rând – la acel moment solemn (și nespus de trist, aș adăuga eu) când ți se pune întrebarea fatidică „De bună voie și nesilit de nimeni…?…” Ceea ce este propriu românilor (nu știu dacă și la alte popoare) este de a face haz de necaz!… Voi încheia această parte de Lamentatio nu cu „murphy-ologicul” Zâmbeşte… Mâine va fi mai rău, ci invocând titlul piesei muzicale anglo-saxone de succes Don’t worry,… be happy!……
