Trei răspunsuri despre romanul „Sfârșitul lumii e un tren” de la autoarea lui, Daniela Rațiu

1. Cum s-a conturat ideea romanului „Sfârșitul lumii e un tren”?

Acest roman al refugiului își are rădăcinile în povești de familie pe care le-am auzit încă din copilărie, mai precis de la mama mea. Mă fascinau încă de mică cărțile și scrisul încă înainte de a fi la școală. I-am spus mamei, prima data când auzisem povestea refugiului, cum că voi scrie cândva, deși clar că nu conștientizam ce spun. Probabil povestea era atât de puternică și se împletea cu fascinația mea de a atunci pentru scris și citit. Gândul scrierii poveștii s-a estompat în timp, povestea a rămas undeva în memorie hrănită din când în când de rememorările mamei. Apoi războiul din Ucraina a activat cumva amintirile atunci când am văzut la știri trenurile cu ucraineni fugind de război. M-au răscolit fotografiile lui Vadim Ghirda, copii cu privirea pierdută în cadrul de sticlă al unui vagon cu refugiați. Detalii acestui refugiu imortalizat în fotografiile lui m-au lăsat parcă fără aer, copleșită. Memoria familiei refugiului s-a activat puternic. Toate poveștile mamei depozitate în memoria s-au activat.…