Lecţia de istorie. Cum a învăţat Nicolae Iorga limba turcă într-o noapte
La începutul anului 1914 norii negri ai războiului erau din ce în ce mai amenințători. Cele două tabere, Antanta și Puterile Centrale erau gata de luptă. Țările mici și mijlocii se străduiau din răsputeri să încheie tot felul de alianțe care să le garanteze cât de cât integritatea teritorială. În acest context se încadra și vizita oficială la Constanța a principelui moștenitor al Sultanului, care venea însoțit de o pompoasă escadră de război.Protocolul prevedea ca partea română să țină o cuvântare de bun sosit în limba turcă. Acest aspect, deloc neglijabil, a creat o mare neliniște în rândul oficialităților de la București. Prim-ministrul Ionel Brătianu era în mare încurcătură și trebuia găsit un oficial de prim rang care să cunoască bine limba turcă. Cineva a venit cu o idee salvatoare: acesta putea fi marele savant Nicolae Iorga, cunoscut ca un poliglot renumit. Era foarte probabil ca el să cunoască limba turcă. Din nefericire, n-a fost să fie așa: „Domnule prim-ministru, din păcate tocmai limba turcă nu o cunosc!” Ionel Brătianu se ridică frecându-și neputincios palmele. Nicolae Iorga: ”Domnule prim-ministru, nu mai fiți îngrijorat, voi învăța limba turcă și voi prezenta cuvântarea în limba turcă”. Brătianu era uluit, nu-i venea să creadă: a doua zi, Iorga trebuia să fie la Constanța să-l întâmpine pe prințul moștenitor.…
