Lecţia de istorie. Cocuţa Vogoride a salvat Unirea

Aniversarea Micii Uniri, cum le place să spună somidocților, a cunoscut o amploare nemaiîntâlnită în anii anteriori. Instituțiile statului s-au mobilizat exemplar, nu mai vorbesc de biserică, aceasta dând ordin de zi pe unitate să se facă slujbe comemorative în toate lăcașurile de cult.Din păcate a existat și o latură mai puțin plăcută a respectivei aniversări. Aceasta s-a datorat în special discursurilor sulfuroase și bombastice prezentate cu acest prilej în special de clasa politică conștientă că a început numărătoarea inversă a viitoarelor alegeri din acel an. S-a abuzat nepermis de mult de figura lui Cuza Vodă, atribuindu-se meritele realizărilor din acea perioadă și trecându-se cu vederea nepermis de mult contribuția elitelor politice cu mult peste cea a unui domnitor, mult prea ocupat să-și satisfacă propriile vicii.Ideea unirii apăruse oficial în programele revoluționarilor moldoveni „de peste munți” adică la Brașov și Cernăuți, că la Iași nu le-a dat mâna. Numai că una e să vrei și alta e să poți. Istoria demonstrează, fără doar și poate, că rolul cel mai important, când este vorba de unire, în 1859 sau 1918, l-a avut conjunctura internațională. Ba aș spune că, la 1859, a fost mult mai importantă.…