Identitate fluidă

Nu știu cât de pregătiți suntem/putem fi pentru romanul dur al Mariei Orban, Toată dragostea dintr-o fotografie arsă, și nici pentru temele propuse de scriitoare (moartea unui părinte, culpa transgenerațională, povara rolurilor sociale) sau pentru adevărurile rostite pe jumătate, pentru că altfel ar fi prea greu de digerat. Cert este că Maria nu ne menajează de-a lungul celor 90 de pagini dense, în care menține un excelent balans stilistic între scriitura cerebrală și pastilele poetice, ale ei sau ale altor scriitori (Novac, Sociu etc). Forța cărții stă în autenticitate, dar și în chestionarea unor valori/repere general acceptate, cum ar fi cele presupuse de familie ca nucleu/construct social (care nu mai pare a funcționa deloc ca mediu tocmai confortabil & safe). Oamenii locuiesc unii în alții, se colonizează, devin gazde pentru cei apropiați, pierzându-și treptat libertatea și fărâmițându-se ca indivizi. Personajele romanului – Ioana (fiica), Leia/Elena (mama/fiica) și bunica/Nana formează un trio care „sprijină lumea”, purtând fiecare povara îngrădirii și visând eliberarea. Pendulând permanent între două „spaime” (provocate atât de posibilitatea independenței, cât și de atașamentul excesiv), cele trei trăiesc prin raportare la tot ce au învățat să fie: fiice, mame, iubite, soții, într-o realitate a lor din care orice indicator EXIT pare a lipsi până la un punct.…