Iadul pe pământ
La mine în bloc cineva dă găuri. Nu știu cine e, dar le dă în dușmănie, când mi-e lumea mai dragă și mă pregătesc, de exemplu, să trag un pui de somn după-masă, ori să mă așez seara la calculator ca să mai scriu vreun articol pentru a doua zi. Nu știu nici cu ce anume dă găurile alea, că nu mă pricep la chestii legate de construcţii, dar am o bănuială, fiindcă am mai auzit şi eu de bormașini și rotopercutoare, dar cred că folosesc niște burghie cât toate zilele și găurile alea sunt cam cât intrarea într-un tunel, după cât zgomot fac vecinii ăștia care probabil că numai ce s-au mutat și vor să-și pună, cum au făcut aproape toți până la ei, apartamentul la punct. Fac însă atâta gălăgie încât, după vreo jumătate de oră, îmi simt creierii harcea-parcea, iar hărmălaia aia mecanică în care oțelul se ceartă cu betonul mă copleșește pur și simplu și ajung ca nici măcar gândurile să nu mi le mai aud. Iar huruitul ăsta e suficient cât să-mi dea o stare proastă, întunecată uneori, mai ales spre seară, când parcă sunt mai obosit decât eram, să zic, acum câteva luni.…
