Bolnavi şi… bolnavi. Dezlegare la ţuică
Un titirez înalt de 1,60 metri, cu o privire ce-i trădează mintea ageră, un fel de Hopa Mitică fără pic de burtă, care, dacă pică în cur, repede se ridică, a venit pentru o mică tumoră crescută pe nas. Avea pe cap o căciulă neagră de oaie țurcană, purta pantaloni și veston din postav negru și bocanci lustruiți, de aceeași culoare. L-am îndrăgit din prima clipă când a intrat în cabinet însoțit de fiică-sa, care ne-a făcut prezentarea: „Are 91 de ani, este surd bocnă, de trebuie să-i țipi vorbele la ureche, este încăpățânat în comportament, dar și foarte deștept”.Când a înțeles că pe tatăl meu l-a chemat, cu nume și prenume, exact ca pe el, a început să turuie: „Îmi pare foarte bine. Om fi rude? Eu, pe 26 martie, dacă mă mai ține Dumnezeu, împlinesc 91 de ani. M-am născut în ‘33, în ‘39 eram la școală pe clasa I-a, iar într-a VII-a m-am retras. La 14 ani am învățat dogăria, o meserie bună și bănoasă. La noi n-a fost colectiv.…
