Ariciul

Ceea ce e valabil pentru toată lumea mi se aplică, firește, și mie. Adică sunt oameni care îmi plac, și alții pe care îi ocolesc sau chiar mă trag, mai mult sau mai puțin, în spate, atunci când sunt în preajma lor. Depinde de cât de tare mă împinge instinctul. Nu știu când am înțeles asta, dar țin minte exact când și cum a început.

Eram micuț, nici măcar nu mergeam la școală, și stăteam mult cu mama în Oltenia, la Maglavit, de unde era ea. Duminica, bunică-mea mai mult mă târa la biserică, la slujbă, fiindcă eu nu voiam să merg și tot drumul până acolo nu făceam altceva decât să încerc să mă smulg din mâna ei. Mă mai liniștea din când în când cu câte-o palmă dată pe unde se nimerea, dar asta nu făcea decât să-mi sporească încăpățânarea și atunci mă propteam în călcâie și bănuiesc că orăcăiam de mă auzea tot satul.…