Gabriel Liiceanu s-a născut pe 23 mai 1942 în Râmnicu Vâlcea, într-o familie cu rădăcini solide în finanțe și educație. Tatăl său, Petre Liiceanu, lucra în domeniul financiar, în timp ce mama sa, Ioana Liiceanu, era profesoară de matematică. În copilărie, familia s-a mutat la București, marcând începutul unei călătorii care avea să definească traseul lui Gabriel.
Educația lui Liiceanu a fost marcată de pasiunea pentru filozofie. După absolvirea Facultății de Filozofie în 1965 și a Facultății de Limbi Clasice în 1973, a obținut doctoratul în filozofie în 1976, cu teza sa despre "Tragicul: O Fenomenologie a Limitei și Depășirii".
În anii '70, Gabriel Liiceanu a devenit cercetător la Institutul de Filozofie și s-a apropiat de "Școala de la Păltiniș", unde filozoful Constantin Noica derula seminarii private. Această perioadă a fost crucială pentru dezvoltarea sa intelectuală, iar Jurnalul de la Păltiniș și Epistolarul au rămas mărturii ale acestui traseu formativ.
În perioada 1982-1984, Liiceanu a beneficiat de o bursă acordată de Fundația Alexander von Humboldt. Parcursul său academic și cercetările sale s-au desfășurat în principal la Institutul de Istorie a Artei, unde a activat până în 1989. După Revoluția din 1989, Gabriel Liiceanu a devenit figura centrală în dezbaterile publice din spațiul cultural și politic românesc. A obținut statutul de intelectual public important, dar a stârnit și critici acerbe. În 1995, a realizat filmul documentar "Apocalipsa după Cioran", conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran.
Din 1990, Gabriel Liiceanu a preluat funcția de director al Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române. În această calitate, a avut un rol crucial în reeditarea și promovarea autorilor români interziși în perioada comunistă, în domenii precum filozofia, literatura și istoria.
După anul 2000, Liiceanu a co-prezentat emisiuni culturale de televiziune alături de Andrei Pleșu. Totuși, pozițiile sale au fost adesea subiect de controverse, în special în legătură cu recuperarea operelor unor autori controversați precum Mircea Eliade și Emil Cioran. Criticii susțin că Liiceanu a fost facilitator al extremismului, promovând idei naționaliste și iraționaliste interbelice.
În paralel cu activitatea sa publică, Gabriel Liiceanu și-a dedicat timpul și energiile vieții personale. S-a căsătorit și a avut doi copii. În octombrie 2019, s-a retras din Grupul pentru Dialog Social, exprimându-și nemulțumirile față de anumite comportamente și ocupații ale membrilor.
Viziunea filozofică a lui Liiceanu se axează pe idei precum alienarea, contingența, libertatea și aporia morală. Abordarea sa poate fi descrisă ca existențialistă și agnostică, împrumutând influențe din idealismul platonician, Kant, Schelling, Husserl și onto-fenomenologia heideggeriană. Lucrarea sa "Despre Limită" schițează o fenomenologie existențială, evidențiind transcenderea determinărilor generale și necesităților istorice în favoarea unei responsabilități individuale obținute prin alegere, proiect și hotărâre.…
Ziare247
Ziare247
Ziare247
Ziare247
Ziare247
Ziare247